duminică, 13 martie 2011

Cine sunt ăştia? Pericol! Nu atinge! Belea!

Aţi trecut vreodată în revistă lista dumneavoastră de persoane de pe Yahoo Messenger, Skype, facebook, hi5 sau de pe alte asemenea? Cu siguranţă că cel puţin o dată aţi făcut ceea ce se cheamă "curăţenia de primăvară", indiferent de anotimpul în care vă regăseaţi la acel moment. Adevărul este că noi toţi, utilizatorii de internet şi de platforme de socializare, am trecut prin acest proces mai mult sau mai puţin dificil şi dureros prin care...ne debarasăm, cel puţin în lumea virtuală, de anumite persoane aflate în spatele unor ID-uri gen frumushik_eu_te_vreau sau suntfierbinte18 ori baitu_de_aur_22, precum şi de altele mai puţin deocheate, care poartă nume de oameni cât de cât cu picioarele pe pământ şi capul pe umeri. Nu vi se pare însă că facem acest lucru în mod nondiscreţionar, identic pentru toate cazurile, cu o atitudine glacială şi nepăsătoare? Nu v-aţi întrebat oare de ce nu aveţi în listele respective persoane pe care nu le mai placeţi, oameni care v-au rănit, entităţi umane neglijabile, foşti prieteni sau parteneri de relaţie? Răspunsul propun să îl găsim aici, împreună, dar fiecare pentru el!

Eu nu doresc şi nu-ndrăznesc însă să intru acum în universul plin de culoare al numelor de utilizatori afişate pe toate "gardurile" comunităţilor virtuale începând de la Yahoo Messenger până la hi5, hi6 şi pitzipoanca/cocalar.ro. Şi asta în primul rând pentru că atenţia acordată acetor indivi şi individe se cade a fi una minimală, iar în al doilea rând, pentru că nu am legături de vre-un fel cu astfel de personaje dubioase ascunse în spatele unor denumiri ce îţi zgărie timpanul atunci când le auzi şi retina atunci când le citeşti. Orice persoană cu bun gust vă poate spune asta. "Prelegerea" mea are acum şi aici o cu totul altă ţintă şi un cu totul alt scop.

Vreau să vă vorbesc despre celălalt tip de ID-uri şi implicit despre celălalt tip de persoane pe care avem tendinţa să le expediem înapoi de unde au venit - de obicei în origini, la mama dracu sau oriunde în altă parte credem noi de cuviinţă împreună cu un click ce spune: DELETE! Desigur, în cazurile în care "parazitarea" listei noastre de persoane este una acută, chiar cronică aş putea spune, acest prim click este urmat mai totdeauna de acţiunea cunoscută sub numle de IGNORE, acţiune care, aparent puerilă, funcţionează de minune atunci când respingem în mod absolut prezenţa cuiva sau când vrem să scăpăm de un obsedat sexual, de o domnişoară care tocmai ne-a cunoscut şi vrea să se marite cu noi, de oameni nevolnici şi posesivi şi de alte asemenea "orătănii" scăpate de la casa de nebuni. Şi nu e nici o crimă în asta!!! Vrem să fim liberi, vrem să trăim în pace, vrem să avem puterea de a alege ce credem că este mai bine pentru noi, vrem să luăm decizii care să ne aparţină şi care să ne facă viaţa mai uşoară, iar o şleathă de ţicniţi nu intră în planurile noastre de viitor...ori...fac şi eu precum Creangă...nu ştiu alţii cum sunt, dar eu...

Ei bine, după cum am spus nu mă interesează momentan să vorebsc nici despre pitzi şi nici despre coca, nu mă interesează nici dacă printr-o eroare umană v-aţi pricopsit în lista dumneavoastră cu un exemplar din speciile Manelistus Analfabeticus, Coca Retardus sau Pitzi Sugativus. Vă descurcaţi cum ştiţi, dar din moment ce citiţi acest blog, sunteţi oameni inteligenţi şi recomandarea mea (neneceasră de altfel) este click-ul IGNORE. Ce facem însă cu celelalte ID-uri pe care ne mănâncă degetele să le eradicăm? Ce facem însă cu acele persoane care îşi duc veacul pe la noi prin rubrica de cunoscuţi, dar care nu se încadrează în speciile mai sus menţionate? Şi mai ales, ce facem cu acei oameni care ne-au fost prieteni până în momentul nefast al deciziei de "exterminare"? S-ar putea să vi se pară copilăresc - şi nu mă uimeşte la fel cum nu mă deranjează - căci şi eu am crezut pentru moment că a trata o asemnea problematică e la mintea cucoşului şi nu îşi merită timpul ori interesul, la urma urmei faci ce crezi, nu? Dar adevărul din perspectiva mea este ceva mai profund şi ne duce acolo unde mintea cucoşului, preocupată fiind cu călcatul găinilor din bătătură, rareori ajunge.

Aşadar, subiectul este mai sensibil decât credem pentru simplul fapt că am menţionat cuvântul magic: prieten. Şi, fie acesta fost sau actual, în pericol de a-şi pierde statul sau încă la mare rang printre cei cunoscuţi, prietenul deţine o forţă nebănuită, o armă invizibilă cu care ne poate influenţa sau chiar manipula în momentele noastre de naivitate. Iar această influenţă, oricât am vrea noi să credem şi oricât am susţine că nu e aşa, nu dispare nici după ce legătura a fost ruptă, pentru că nu are cum. Suntem oameni şi avem suflete, indiferent ce ar spune unii filosofi. Numiţi cum vreţi acest proces şi definiţi-l din perspectiva parametrilor ce vă sunt dumneavoastră familiri: reacţie chimică, atracţie interpersonală, schimb biologic de feromoni, logică a compatibilităţilor, raţionament matematic sau pură coincidenţă etc., rezultatul este în final acelaşi: cădem pradă acestor sentimente şi vom preţuii relţiile ce le formăm cu ceilalţi din varii motive. Astfel, un prieten online este mai mult decât un nume, este mai mult decât o prezenţă ca oricare alta, este mai mult decât un număr contabilizat. Un prieten online este o fiinţă umană, de cele mai multe ori pe care am avut ocazia să o întălnim şi în lumea reală, căreia i-am acordat, îi acordăm şi probabil îi vom mai acorda atenţie, timp, efort şi energie. El sau ea este acela ori aceea care a avut ocazia unui schimb de gânduri şi sentimente, emoţii şi trăiri, idei intime şi principii profunde. Şi aici nu mă refer la acei "prieteni" inexistenţi pe care nu i-am cunoscut vre-odată cu adevărat sau la acei amici de conversaţie cu care stăm la cioace, cum se spune, cu care bărfim şi comentăm ultimele noutăţi din perspectiva "experţilor" ce suntem. Nu, aici fac trimitere la fiinţele care ajung să îţi atingă cu adevărat, măcar puţin, o coardă sensibilă, un punct nevralgic şi tu să faci aidoma cu aceştia.

Având astfel cadrul bine stabilit a acelora despre care vorbim, reiterez întrebarea: ce faci atunci când aceştia pe care i-am caracterizat mai sus calcă strâmb, voluntar şi involuntar, cu bună ştiinţă sau în ignoranţă în repetate rânduri, când se destramă iluzii şi se înşeală aşteptări, când se spulberă speranţe şi se năruie credinţe, când se încaclă promisiuni şi se distrug prietenii, iar tot ceea ce ai construit cu acea persoană se prăbuşeşte într-un nor de dezgust, dezamăgire şi nihilism? Vei spune că nu eşti vinovat cu nimic în toate acestea şi e posibil să ai dreptate, vei spune că greşeala îi aparţine şi din nou eşti îndreptăţit. Apoi vei spune că e deajuns, vei transforma totul în nemulţumire şi orice a fost bun şi frumos îl vei da îndată în schimbul unor clipe de linişte şi respiro în care nu mai vrei să şti nimic de nimeni, mai ales de omul cu pricina. Nu reuşeşti însă să te debarasezi aşa uşor de tot şi toate şi, fiind în faţa computerului, cu mess-ul deschis, îmbrăţişezi curând ideea unui IGNORE rapid şi sigur care să îţi înlesnească cât de cât detaşarea ce o râvneşti - orice, numai să scapi de situaţie. Şi mâinile vor urma comanda pe care o crezi de cuviinţă.

Ajuns aici, se justifică acum formula pe care am ales-o la început: "proces mai mult sau mai puţin dificil şi dureros", răspunsul la prima întrebare adresată, parând a se contura când realizez că şi astfel de acţiuni îmi sunt influenţate în mare parte de emoţii, iar aceste emoţii mă pot determina, de exemplu, să dau ignore aceluia pe care am ajuns să nu îl mai suport cu toate ale sale. Şi cum altfel dacă nu aşa? Ei bine, contrar acestei direcţii am ales o alternativă viabilă, utilă şi corectă de a creea un nou grup în lista mea de contacte, un grup care să îi cuprindă pe aceia ce nu joacă conform regulilor jocului, pe aceia ce îşi depăşesc atribuţiile, pe aceeia ce se regăsesc depăşiţi de situaţie, pe aceia a căror limite nu se mai identifică cu ale mele, pe aceia a căror viaţă este prea ocupată pentru a mă mai cuprinde, pe aceia ce preferă a da ignore şi delete înainte de a cumpăni situaţia. Un grup, o adunătură, o grămadă, un pumn de oameni a căror viaţă e foarte posibil să nu se mai intersecteze cu a mea, o seamă de fiinţe, fiecare cu alegerea sa. L-am intitulat în grabă: "Cine sunt ăştia? Pericol! Nu atinge! E belea!".

Dacă stăm să ne gândim, realizăm că avem o multitudine de rubrici în lista de contacte pentru diferite persoane din viaţa noastră care sunt conforme cu clasificările ce ne revin: cunoştinţe, colegi de facultate, colegi de muncă, amici, prieteni, prieteni foarte buni, iubiţi/iubite, părinţi, fraţi/surori, familie etc. Şi, de ce nu? De ce nu ar putea un prieten "retrograda" aşişderea unei echipe de fotbal sau a unui ofiţer militar trecând de la prieteni foarte buni la...altceva? Dacă defragmentarea relaţiilor interpersonale în general nu se petrece automat aşa cum nici formarea lor nu are loc instantaneu, de ce aş renunţa eu la un prieten, fie el şi îndoielnic, în mod subit? Poate că este o soluţie mai puţin costisitoare din toate punctele de vedere să renunţ acum, dar cu siguranţă mă va costa ceva: prietenia, sau eventuala posibilitate de a se repara ceva. Şi e drept că şansele sunt mici odată ce se regresează în ritm alert şi în mod simbolic acea persoană trece de la prieten foarte bun prin mai toate etapele posibile demne de fiecare acţiune şi decizie a sa, ajungând inevitabil în rubrica: "Cine sunt ăştia? Pericol! Nu atinge! E belea!". Optimist din fire, găsesc acum câteva scuze şi trag speranţe în reabilitarea cât mai curandă a celor aflaţi acum în noul meu grup din lista de Yahoo.

Vă las acum cu toate aceastea urându-vă o rubrică pe seama dumneavoastră, conştient fiind că şi eu mă aflu undeva..., în rubrica mea.