Azi dimineaţă, date fiind unele circumstanţe mai speciale, m-am trezit cu noaptea-n cap - lucru extrem de neobişnuit pentru domnia mea - şi m-am îndreptat cu hotărâre spre staţia de autobuz, unde, în mod evident, a trebuit să aştept mai bine de un sfert de oră ca acesta să sosească, dar...a meritat.
Urcat din staţia Bariera Ţigarete în autobuzul 30 - sau 30 barat, nu mai ştiu sigur că era destul de întuneric şi au acelaşi traseu - m-am aşezat cu grijă pe unul din locurile rămase libere în vehiculul deloc aglomerat (era 5:30 dimineaţa, e de înţeles) şi am aşteptat ca de obicei să ajung la destinaţie. Doar că, nu a fost nicidecum ca de obicei. După două opriri, la Gara Mare, a urcat pe uşa din spate un domn oarecare. Ulterior însă, un "pieton" neaşteptat se pare că i-a urmat îndeparoape domnului cu pricina. Pentru unii este ceva cu totul nou, pentru alţii e aparent un lucru cunoscut, iar pentru mine este în permanenţă un lucru cunoscut şi în acelaşi timp la fel de nou ca prima dată când l-am întâlnit, o sursă constantă de zâmbet şi de curiozitate.
Cin' să fie oare?! Puţin surprins, am observat un lucru neaşteptat: un căţel nu foarte mare, simpatic, aparent obosit, serios şi atent păşeşte nonşalant din spatele autobuzului ca şi cum toată situaţia este parte din firescul zilelor sale şi fără nici o jenă face turul complet al autovehiculului în care tocmai a urcat, asemenea unui om care caută să îşi composteze biletul şi să ia un loc, îndreptându-se alături de semenii lui spre servici.
Iniţial, am surprins mici zâmbete pe faţă celor conştienţi de eveniment şi am privit lucrurile ca toţi ceilalţi din autobuz care nu păreau a fi nici deranjaţi şi nici surprinşi de prezenţa micuţului patruped, dar mai apoi am realizat şi eu zâmbind larg că, obişnuit fiind cu existenţa câinilor comunitari - vagabonzi în esenţă - mai mult sau mai puţin ori deloc agresivi, am fost supus aceluiaşi efect de cotidian. Lucrurile însă nu stau aşa. Este vorba totuşi despre un câine care călătoreşte cu autobuzul pentru numele lui Dumnezeu, în scopuri pe care numai el le ştie deşi şi noi le putem bănui. Drept urmare, am presupus că urmăreşte o "bucăţică de ciolan" atunci când am văzut că "bagabondul" începe a adulmeca picioarele călătorilor, cu siguranţă mirositoare pentru simţurile lui.
Lucrurile au continuat în acest fel fără incidente şi, spre dezamăgirea căţelului, fără ceea ce poate că sperase să obţină. S-a plimbat de două trei ori liniştit ca mai apoi să se aşeze în faţa uşii ca şi cum aştepta ca aceasta să se deschidă şi el să coboare la una din staţiile următoare. Nu a fost aşa câtă vreme am fost eu acolo şi asta mi-a permis să-l surprind cu aparatul de fotografiat integrat telefonului mobil. Aveţi în cele ce urmează imaginile cu pasagerul clandestin, făcând blatul în mijloacele de transport R.A.T.P. pe banii munciţi ai contribuabililor distinsului oraş Iaşi, reşedinţă de judeţ şi municipiu:
Neelucidate rămân însă următoarele:
- se ducea undeva căţelul şi dacă da, unde oare (la servici cu aproximare...)?
- avea o staţie bine stabilită la care trebuia să coboare?
- şi mai presus de toate, DE CE ACEST CĂLĂTOR R.A.T.P. NU A COMPOSTAT BILET!?
CERT E CĂ...ŞI CÂŢEII MERG CU AUTOBUZUL!
Urcat din staţia Bariera Ţigarete în autobuzul 30 - sau 30 barat, nu mai ştiu sigur că era destul de întuneric şi au acelaşi traseu - m-am aşezat cu grijă pe unul din locurile rămase libere în vehiculul deloc aglomerat (era 5:30 dimineaţa, e de înţeles) şi am aşteptat ca de obicei să ajung la destinaţie. Doar că, nu a fost nicidecum ca de obicei. După două opriri, la Gara Mare, a urcat pe uşa din spate un domn oarecare. Ulterior însă, un "pieton" neaşteptat se pare că i-a urmat îndeparoape domnului cu pricina. Pentru unii este ceva cu totul nou, pentru alţii e aparent un lucru cunoscut, iar pentru mine este în permanenţă un lucru cunoscut şi în acelaşi timp la fel de nou ca prima dată când l-am întâlnit, o sursă constantă de zâmbet şi de curiozitate.
Cin' să fie oare?! Puţin surprins, am observat un lucru neaşteptat: un căţel nu foarte mare, simpatic, aparent obosit, serios şi atent păşeşte nonşalant din spatele autobuzului ca şi cum toată situaţia este parte din firescul zilelor sale şi fără nici o jenă face turul complet al autovehiculului în care tocmai a urcat, asemenea unui om care caută să îşi composteze biletul şi să ia un loc, îndreptându-se alături de semenii lui spre servici.
Iniţial, am surprins mici zâmbete pe faţă celor conştienţi de eveniment şi am privit lucrurile ca toţi ceilalţi din autobuz care nu păreau a fi nici deranjaţi şi nici surprinşi de prezenţa micuţului patruped, dar mai apoi am realizat şi eu zâmbind larg că, obişnuit fiind cu existenţa câinilor comunitari - vagabonzi în esenţă - mai mult sau mai puţin ori deloc agresivi, am fost supus aceluiaşi efect de cotidian. Lucrurile însă nu stau aşa. Este vorba totuşi despre un câine care călătoreşte cu autobuzul pentru numele lui Dumnezeu, în scopuri pe care numai el le ştie deşi şi noi le putem bănui. Drept urmare, am presupus că urmăreşte o "bucăţică de ciolan" atunci când am văzut că "bagabondul" începe a adulmeca picioarele călătorilor, cu siguranţă mirositoare pentru simţurile lui.
Lucrurile au continuat în acest fel fără incidente şi, spre dezamăgirea căţelului, fără ceea ce poate că sperase să obţină. S-a plimbat de două trei ori liniştit ca mai apoi să se aşeze în faţa uşii ca şi cum aştepta ca aceasta să se deschidă şi el să coboare la una din staţiile următoare. Nu a fost aşa câtă vreme am fost eu acolo şi asta mi-a permis să-l surprind cu aparatul de fotografiat integrat telefonului mobil. Aveţi în cele ce urmează imaginile cu pasagerul clandestin, făcând blatul în mijloacele de transport R.A.T.P. pe banii munciţi ai contribuabililor distinsului oraş Iaşi, reşedinţă de judeţ şi municipiu:
Neelucidate rămân însă următoarele:
- se ducea undeva căţelul şi dacă da, unde oare (la servici cu aproximare...)?
- avea o staţie bine stabilită la care trebuia să coboare?
- şi mai presus de toate, DE CE ACEST CĂLĂTOR R.A.T.P. NU A COMPOSTAT BILET!?
CERT E CĂ...ŞI CÂŢEII MERG CU AUTOBUZUL!
